Restaurarea monumentală și artistică

Codul patrimoniului cultural definește „bunurile culturale ca lucruri imobile și mobile care […] prezintă interes artistic, istoric, arheologic, etno-antropologic, de arhivă și bibliografic și alte lucruri […] ca dovezi care au valoarea civilizației . ” Și mai precizează că „Protecția constă în exercitarea funcțiilor și în reglementarea activităților directe, pe baza unei activități cognitive adecvate, pentru a identifica bunurile care constituie patrimoniul cultural și pentru a garanta protecția și conservarea acestora în scopuri de uz public. ” Pe baza acestor dispoziții, protecția și conservarea nu pot fi separate de un studiu preliminar realizat la scară largă: această operațiune începe de la analiza surselor de arhivă și bibliografice de către personal specializat (istorici de artă, arhiviști, arhitecți) care încearcă să găsească informații pe faze istorice, documente scrise, grafice sau fotografice.

Anche un’indagine a vista del bene oggetto di intervento è un punto di partenza importante per la conoscenza ai fini della conservazione: vengono analizzati a distanza ravvicinata materiali costitutivi, forme di alterazione e valutato lo stato conservativo. Tali analisi sono di competenza dei diretti operatori: i restauratori, aiutati da tecnici specializzati quali architetti o ingegneri per i problemi strutturali.
Inoltre è possibile approfondire i problemi riscontrati con lo studio preliminare mediante prelievo di piccoli campioni da analizzare in laboratorio o mediante l’uso in sito di strumentazione specifica. Solamente dopo un’attenta diagnostica e una precisa progettazione si può affrontare un intervento di restauro serio e competente, riducendo al minimo le incognite e gli imprevisti che nel campo del restauro sono molto frequenti.